Hoteluri & Pensiuni | Restaurante | Muzee | Cluburi & Teatre | Telefoane si Adrese Utile | Transport | Atractii Turistice |

Galerie Foto

 

Orasul, scaldat de apele batranului Alutus este o veche asezare venita din umbra timpului, istoria sa milenara fiind atestata de sapaturile arheologice gasite în cartierele Valea Raii si Stolniceni. Aici romanii au construit cetati (castre) durabile care prin vestigiile lor atesta continuitate de veacuri a asezarii.

Insa prima atestare documentara a orasului dateaza din 4 septembrie 1388, cand cel care s-a numit domnul Ţarii Romanesti pana la marea cea mare, Mircea cel Batran, mentiona într-un hrisov ca se afla în "orasul domniei...numit Ramnic".

In centrul orasului, se gasesc ruinele curtii domnesti a lui Mircea cel Batran, prezente materiale vii ale marelui voievod în aceasta asezare; aici a semnat documentul de atestare a judetului Valcea la 8 ianuarie 1392, fiind primul judet atestat documentar. Din vechea si mareata cetate se mai pot vedea astazi doar zidurile care inconjoara parcul central, numit "Mircea cel Batran" în cinstea voievodului.

Ca Ramnicu Valcea era oras domnesc, reiese si dintr-un document al domnitorului primei uniri a provinciilor romanesti, Mihai Viteazul, care numea orasul astfel:"orasul domniei mele la Ramnic".

Pe dealul care strajuieste orasul în partea de nord, în Cetatuia construita pe el la 2 ianuarie 1543 este asasinat de catre boierii Neagoe si Dragan, domnitorul Radu de la Afumati.

Cetatuia, care este un fel de simbol al orasului, este un mic fort construit prin secolul XIV sau secolul XV pentru a pazi resedinta olteana a domnilor, scaun obisnuit al Banilor si a noii episcopii.

Numeroase documente arata ca prin oras au trecut Doamna Chiajna, Constantin Brancoveanu, tatal lui Mihai Viteazul Patrascu cel Bun, Radu cel Frumos, Radu Paisie.

Moneda cu C.BrancoveanuOcuparea Olteniei de catre austrieci în perioada 1718-1739, implicit si a orasului, a dus la incendierea lui si transformarea în fortareata de aparare.

Radu cel Mare la 1504 înfiinteaza la Ramnic o episcopie numita "Episcopia Ramnicului - Noul Severin", fapt ce este semnalat si de Paul de Alep în notele de calatorie ale sale în tarile romane. Insa atestarea documentara a acestei episcopii cu titulatura completa dateaza din timpul lui Mihnea Voda la 29 decembrie 1590. Constructia noua a Episcopiei ridicata la 1639 este distrusa de un incendiu provocat odata cu navalirea turcilor din 1737. Tot asa se va întampla si în 1847. Constructia existenta a fost ridicata între anii 1850- 1856, iar picturile interioare sunt facute de Gheorghe Tattarascu, purtand amprenta realismului italian. Noua constructie este ridicata prin stradania episcopului de Valcea Calinic primind denumirea de Catedrala Episcopala "Sfantul Nicolae".

Trebuie sa remarcam faptul ca la Ramnic a fost hiotonisit ca episcop la 1705 cu "Sfatul si cu voia prea luminatului si învatatului"domn Constantin Brancoveanu, nimeni altul decat Antim Ivireanul, unul dintre cei mai buni tipografi ai vremii.

În secolul al secolul XVIII-lea gasim la Ramnic o bogata activitate culturala, datorata marelui carturar Antim Ivireanul (1705) care pune aici bazele unei tipografii în care au fost tiparite bijuterii literare ale spiritualitatii romanesti si nu numai. Primele carti tiparite Tomul bucuriei si Antologhion.

Marele istoric Nicolae Iorga, a denumit Ramnicul "capitala a tipografiilor", iar un capitol al "Literaturii romane vechi", "Epoca lui Chesarie de Ramnic".

Au iesit de sub tipar în continuare "Gramatica slavoneasca" (1755), "Trambita romaneasca" (1769), ciclul "Mineelor" (1776 -1780), întaia editie a "Observatii sau bagari de seama asupra regulelor si oranduelelor gramaticii romanesti" a lui Ienachita Vacarescu (1787) si multe altele.

Alt important carturar al Ramnicului, episcopul Damaschin, reuseste tot în aceasta perioada sa contribuie la "romanizarea aproape a tuturor cartilor", traducand aproape întreaga literatura a timpului. În urma sinodului din 28 noiembrie 1719 tinut la manastirea Horezu (sau Hurezi), episcopul Damaschin propune înfiintarea a doua scoli: Una romaneasca la Ramnic si una latineasca la Craiova.

Tot la Ramnic la început de secol XVIII, se deschide o scoala de arta, mai precis de zugravi sub conducerea lui Ioan Zugravul

La 29 iulie 1848, în parcul "Zavoi", se intoneaza pentru prima data cantecul "Desteapta-te, romane!" compus de Anton Pann pe versurile lui Andrei Muresanu, la ceremonialul organizat pentru cinstirea victoriei revolutiei si sfintirea "stindardelor libertatii nationale".

Peste ani, în urma revolutiei din decembrie 1989, "Desteapta-te, romane!" devine imnul national al Romaniei.

Remarcam prezenta ca refugiat în Ramnicu Valcea a bunicului dinspre mama al poetului Octavian Goga, preotul Ion Bratu, care jucase un rol important în evenimentele revolutionare ale anului 1848.

Anton Pann a fost un membru marcant al comunitatii orasului. Locuinta condeierului si tipografului a fost casa în forma de cula din actuala strada Ştirbei Voda, azi "Muzeul memorial Anton Pann". Din acest loc pleca pe drumurile judetului acest "fiu al Pepelei" catre satele care i-au oferit nestemate folclorice necesare desavarsirii operei sale. Anton Pann a fost cel care a pregatit formatia corala care a intonat pentru prima data "Desteapta-ta, romane!".

It uses materials from Wikipedia

 

Orasul Rm. cu Valcea